Dinții incluși sunt dinți care nu au reușit să erupă complet sau deloc în cavitatea bucală. Aceștia pot rămâne blocați sub gingie sau os, fiind frecvent descoperiți în urma unei radiografii. Cel mai adesea, sunt afectați molarii de minte (măselele de minte), dar și caninii pot fi incluși. Deși uneori asimptomatici, pot duce la complicații serioase dacă nu sunt tratați la timp.
Cauze ale dinților incluși
Printre cauzele comune se numără lipsa spațiului pe arcadă, poziționarea incorectă a mugurelui dentar sau obstacole precum chisturi ori tumori. De asemenea, factori genetici pot influența erupția dentară, mai ales dacă părinții au avut probleme similare.
Simptome frecvente
Unii pacienți pot observa disconfort, inflamații ale gingiei în zona respectivă, respirație urât mirositoare sau chiar dificultăți la masticație. În alte cazuri, dinții incluși sunt complet lipsiți de simptome și descoperiți întâmplător.
Când este nevoie de intervenție?
Se recomandă intervenția:
- Dacă dintele inclus provoacă dureri, inflamație sau infecții.
- Când afectează poziția sau sănătatea dinților vecini.
- Dacă există riscul formării de chisturi sau leziuni osoase.
- În cadrul unui tratament ortodontic, pentru a crea spațiu sau a preveni mișcarea dinților.
Tratamentul dinților incluși
Cel mai frecvent tratament este extracția chirurgicală, efectuată sub anestezie locală. Uneori, dintele poate fi monitorizat, dacă nu creează probleme și este complet acoperit de os.
Concluzie
Dinții incluși trebuie monitorizați atent. Consultațiile regulate la dentist și radiografiile pot preveni complicațiile. Intervenția timpurie salvează dinți sănătoși și previne afecțiuni mai grave.
